De ce ne temem de cuvinte,de adevar?lucruri aparent marunte........ Stiti ca mult prea multi oameni se tem sa infrunte adevarul si prefera sa traiasca in minciuna?E trist.
Ne temem sa fim raniti?Atunci de ce ranim asa usor?E cumva pentru ca incercam sa ne razbunam pe o persoana care ne-a ranit in trecut prea usor?Sincer........as vrea sa am un raspuns dar nu am.
Am putea dezbate acest subiect la nesfarsit... nu am sa o fac insa.....nu azi.....
O sa sparg gheata si am sa spun de ce anume MA TEM: mi-e frica de intuneric,ma tem ca la prima intalnire cu un tip acesta va spune ca ma iubeste,dar nu va exista o a 2-a intalnire,deci va minti,mi-e frica ca eu chiar o sa cred cuvintele alea,ma tem ca nu sunt asa de puternica pe cat cred ca sunt,ma tem ca nu voi realiza tot ce imi doresc in viata,ma tem ca nu fac intotdeauna cele mai bune alegeri.........in general ,ca sa o scurtez, mi-e frica sa nu fiu ranita...si da se trage dintr-un trecut indepartat........
Ne temem oare ca cuvintele sunt doar cuvinte,nu le poti atinge,nu le poti retine,nu le poti crede........cuvintele sunt doar cuvinte si niciodata nu se vor transorma in fapte?
Prin cuvant a aparut totul...cateodata nu sunt indeajuns o privire,un semn,o strangere de mana;este nevoie de acea voce,de acel sunet plecat de cele mai multe ori din suflet...cuvintele au o mare putere...unii au prea multe cuvinte,si asta ar putea da dureri de cap,altii au foarte putine,si trebuie sa ,,le scoti tu cu clestele,,...si iar nu e bine;niciodata nu suntem satisfacuti pe deplin,mereu dorim schimbari,alergam de zor si ne stresam,de cele mai multe ori,pentru niste banalitati,uitand esenta vietii,uitand a le spune celor ce ne iubesc ca ii iubim...
RăspundețiȘtergere